Tehnic vorbind, AMR 1, pentru că e aproape vineri dimineaţa, şi imediat începe distracţia. Sâmbătă mă însor. Am nunta, cheful, sindrofia sau ce alte apelative or mai fi pentru tortura asta lentă. În momentul acesta trăiesc din oră în oră, cu noi descoperiri de care mă lovesc treptat. Asta e prima gură de internet sănătoasă pe care am avut-o de ceva vreme.
Dacă vă întrebaţi de ce am scris aşa de rar în ultima vreme, să ştiţi că nu m-am lăsat. Voi reveni în ritmul normal, după ce mă întorc din luna de miere, adica la sfârşitul acestei luni, sau începutul lunii viitoare.
Dupa cum ziceam ieri, duminică a trebuit să lucrez. Din fericire nu am fost singurul fraier care şi-a tocat nervii pe platforme. Doi dintre colegii finlandezi care au fost la ultima întâlnire de genul ăsta în Franţa, s-au stresat cot la cot cu mine. Când am observat că ne apropiem vertiginos de ora 7 am tras concluzia că nu e a bună şi că trebuie să şi mâncăm în seara asta. Mai ales că suntem în mijlocul pustietăţii cu hotelul ăsta. Eu eram singur, ei erau doi. Mă gândeam că pe ăla mai mic îl înghesui fără probleme pe bancheta din spate, aşa că am plecat spre maşină cu idea de a merge spre Ancona să ne plimbăm pe plajă, şi să băgăm ceva la maţ la un restaurant pe malul mării. I-am avertizat că maşina cu care eram era mai mult buburuză dar ne putem înghesui. Read More »
E duminică. M-am chinuit 4 ore să automatizez o operaţie cu un soft de rahat, operaţie care dupa 4 ore de chin, m-am suparat şi am făcut-o manual în 20 de minute.
După 3 săptămâni de agitaţie apuc să scriu şi eu în sfârşit pe aici. Am plecat sâmbătă din Timişoara spre Italia. Scopul vizitei vi-l spun mai târziu. Să încep prin a-mi descrie impresiile. Read More »
Relansarea creditării în România a prins aripi. Dar nu ne salveaza programe cum sunt Prima Casă, Rabla şi alte fenomene guvernamentale. Ieşirea atât din criza creditării cât şi din criza medicilor care pleacă pe capete din ţară, este dată de un singur lucru: Read More »
Au început pregătirile pentru nunta mea şi deja sunt copleşit de un val de emoţii care vin de la soţie. Nunta afectează pe toată lumea … în afară de mine. Adică, mă afectează şi pe mine, dar evit pe cât posibil corvoadele necesare.
În schimb nunta şi planificarea nunţii îmi dau ocazia să studiez această sublimă specie numită femeie. Aceste gingaşe creaturi ne încântă prin prezenţa lor şi ne intrigă prin faptul că nu înţelegem nimic din acţiunile acestora. Read More »
Am avut un weekend plin de ghinion, mai precis ziua de vineri. Am plecat din Timişoara după ce am terminat de lucru cu destinaţia Tg. Jiu, mai precis la socri.
În caz că nu aţi ghicit până acuma, socrii mei sunt de pe undeva de langă Tg. Jiu. Socrul meu e preot şi cumnatul meu cred ca îi va urma cariera. Read More »
Dintre-atâtea stele-n ceruri
Noi privim la alte feluri,
Le vedem pe toate bre,
Cand apar pe la TV
Read More »
Am fost mereu un susţinător al ideii de schimbare în România. Am considerat că dacă ne plângem cu toţii ca bezmeticii, fără să facem ceva, nu vom reuşi niciodată să schimbam cevă.
Acum ceva vreme am avut unul din acele momente în care am fost pus faţă în faţă cu una din mizeriile tipice româneşti.
Dupa distracţia avută cu Mr. T la Buziaş, pe drumul de la întoarcere am avut nefericirea să am un mic accident. Se circula în coloană, iar undeva în faţă cineva a pus o frână bruscă. Am frânat şi eu brusc şi m-am oprit la aproximativ un centimetru distanţă de cârligul celui din faţa mea. Cel din spatele meu însă nu a fost asa de norocos, Read More »
Mai țineți minte gingașele făpturi pe care le-am descris când am fost în club? Vorbesc în special de bibelourile sensibile care ne încântă privirile în discoteci și odată cu apariția primăverii, prin parcuri, pe la restaurante, și prin orice alt loc unde concentrația de cocalar pe metru pătrat este supraunitara.
Ei bine aceste sublime făpturi evoluează. În ce? Păi aici lucrurile se împart in mai multe categorii, dar eu o să vorbesc doar de două. Read More »
Acum doua saptamani am fost la munte. Fiind probabil ultima zapada pe care apucam sa o vad, m-am gandit ca nu am voie sa ratez sansa. L-am luat pe prietenul meu din facultate, aka Micul Negru, am lasat sotiile acasa si am plecat singuri spre Muntele Mic. Nu ne-am facut rezervari, asa ca am mers la nimereala.
Am ajuns la cabana Cerbul, am luat o camera de 2 persoane (macar sa stam frumos ca indragostitii in aceiasi camera) si fiind o singura camera disponibila ne-au cazat la mansarda, cu baie comuna la capatul holului. Read More »
Loading ...
(2 votes, average: 4.5 out of 5)
