Am fost la prima mea nunta. Stiu ca suna ciudat dar ai mei nu au fost genul de oameni care sa participe la o multime de nunti, deci pana in momentul asta in viata mea am trecut ignorant de acest aspect. Planificarea nuntilor, datini, obiceiuri si alte lucruri. Totusi, datorita faptului ca sunt foarte nou la acest lucru cred ca pot furniza un punct de vedere interesant la acest proces.
M-am intors recent din SUA. Logodnica mea s-a intors din Franta. Acolo am cerut-o. Practic cand ne-am intors acasa eram amandoi in ideea de proaspat logoditi dupa standardele tuturor.
Nunta la care am participat era a fratelui logodnicei mele, deci e clar ca nu am avut cum sa protestez la participarea acestui eveniment … doar deh’ tre sa intru si eu in randul lumii odata … nu??!!
A plecat alaiul de masini catre casa miresei si prin alai ma aflam si eu cu masina mandra si impodobita. Din cate baloane am avut la plecare … pana la casa miresei nu am ramas cu nici unul. Ploua rau, batea vantul, iar ata cu care erau legate s-a dovedit inutila.
La mireasa acasa, nuntasii rabegiti asteptau ivirea mirelui asa cum americanii asteapta harciogul primavara. Stiti traditia nu? Cand harciogul iese primavara din vizuina daca se sperie de umbra lui si intra inapoi iarna continua. Conform traditiei din zona, ginerica impreuna cu cavalerii de onoare trebuiau sa fure cateva chestii de la casa miresei, sa le duca impreuna cu ei la viitoarea casa a miresei … Se chinuia “gasca de hoti” a mirelui sa care niste ghivece cu flori. Saracii de ei, erau plouati si rabegiti de frig, dar isi faceau datoria sacra. Asta pana cand mama soacra s-a suparat ca i-au disparut florile si nu a mai vrut sa dea mireasa. Drama si tragedie, nuntasii in ploaie nerabdatori, soacra suparata, iar ginerele cu “gasca de hoti” chinuindu-se sa “fure” inapoi ghivecele luate.
Am ajuns cu alaiul la biserica.Vorba aceea, nici ploaia, nici vantul, nici gerul nu ne va impiediaca sa ne facem datoria (stiu ca asta e deviza postasului, dar nu am gasit alta analogie mai buna ).
A inceput slujba. Ma doare spatele!! Mor de plictiseala!! La un moment dat m-am hotarat sa incep sa si ascult ce se zice pe acolo, si am ramas surprins:
“Femeia sa isi respecte barbatul” … Hmmmmm !!!! Interesant concept!!
“Femeia sa fie supusa barbatului” … Ia te uita!! M-am uitat la a mea … nu zicea nimic, dar nici nu am indraznit sa deschid subiectul … doar primul lucru care il inveti inainte de mariaj este: “Da, draga!!”
Ei bine, de aceea cred eu ca e invechita religia … E o utopie … se vrea ceva … dar sa ma credeti ca nu acolo se ajunge
Sunt foarte curios, cate femei asculta slujba asta religioasa si cate baga in seama ce zice preotul, ca mi se pre ca realitatea spune altceva !!
Evident lacrimi in biserica. Nu stiu daca de bucurie sau nu. Nu am stat sa intreb. Eu de fiecare data cand aud ca un cuplu se decide sa intre in casnicie, urez la viitoarea doamna felicitari si la mire, condoleante. Totusi e ciudat ca mireasa plange. Mai ales ca de obicei mai tarziu in relatie plange mirele.
Dar sa continuam. Am pornit cu alaiul la casa mirelui. Acolo s-a trecut pragul, s-a rasturnat o masuta, mirele a trecut pragul cu mireasa in dormitor, in timp ce cavalerul de onoare a tras usa in spatele lor, si le-a urat traditionalul:
“Spor la treaba !!”
N-au stat mult in dormitor. Nu stiu ce au facut, ca au iesit repede …dar eu nu ma pun sa intreb.
Am plecat apoi la nunta. Au venit muuuuuulti invitati. Mireasa s-a tinut hotarata sa nu fie furata, nasul tinea de mireasa, iar eu am renuntat si am incercat sa fur ginerele. Nici el nu s-a lasat … Fir-ar !!!
In afara de faptul ca am incercat sa invat hora de pe acolo, dand cu un picior in altul, restul serii a mers fara incidente.
Maine voi povesti ziua 2, in care am fost mai mult eu in centrul atentiei si in care voi descrie cum e sa fii un ginere in devenire !!!