Dupa ce am lucrat aproape 2 ani la Universitatea de Vest, mi-am mutat cariera la firma la care lucrez acuma si am lucrat o perioada buna si ca student. Eram angajat la 4 ore si lucram la proiectul de diploma, proiect pe care l-am facut impreuna cu ginerica, la nunta caruia am fost in weekend. O vreme am lucrat intr-o cosmelie mica care teoretic se numea birou. Avea 4 ferestre mici, de aceeasi dimensiune cu ferestrele de la WC. Dupa cateva luni bune de lucrat in camara respectiva, care in momentul asta cred ca serveste adevaratul ei scop, adica de camara pentru calculatoarele ajunse relicve, am fost promovat si am ajuns intr-un birou imens … dar fara ferestre.
Primul lucru cand am ajuns, a fost sa ma instalez. Mi-am asamblat statia de lucru si cautam o priza de retea in care sa ma conectez la internet, cel care da viata in sufletul meu anost de programator.
Pana acum, imi ridicam experienta distrugand echipamentul propriu si personal. Ei bine, acum am trecut la nivelul urmator si m-am gandit ca e cazul sa distrug echipamente mai scumpe la scara mai larga. Eram in sala aceea mare, fara urma de fereastra, doar noi studentii. Pentru mne nu era problema pentru ca oricum eram obisnuit sa traiesc ca ciuperca si primeam tratamentul ciupercii, adica:
“Keep it in the dark and feed it bullshit”
Din pacate era cam lipsa de prize de retea, asa ca am primit un switch pe care sa il folosim la comun. Zis si facut. Am facut imediat inventarul:
- switch: rezolvat (primit de la suportul tehnic)
- cablu de alimentare: rezolvat (era pe birou)
- bagat cablu de alimentare in priza: rezolvat (priza era pe birou)
- bagat celalalt capat al cablului de alimentare in switch: ….. BOOM
Am inceput sa vad iar alb, la fel ca in prima mea incursiune in lumea prizelor, in clasa a 8-a.
S-a facut liniste. Apoi a inceput sa vina lumea in birou. Toata lumea agitata, nervoasa, suparata. Eu mic, speriat, nu stiam ce se intampla. Imi supuneam creierul la supliciu incercand sa imi amintesc din normele de protectie a muncii care capat al cablului de alimentare trebuia bagat mai intai la contact.
Aparuse si seful de departament, toata lumea tipand ca asa ceva nu se poate intampla.
Abia dupa jumatate de ora imi dadusem seama de ce lumea era asa de agitata. Se pare ca toate birourile aveau elemente de siguranta, care preveneau un scurt de genul celui provocat de mine sa se intinda mai departe in cladire si ceva nu a functionat cum trebuie. A cazut tensiunea la doua etaje din cladire si toata lumea se chinuia sa vada care era problema.
Nu stiu ce au rezolvat ei, dar stiu ca doua ore nu m-am atins de calculator de teama sa nu mai provoc un alt dezastru.