Weekend-ul asta a fost weekend lung. Un prilej excelent de a face o mica excursie cu prietenii pe unde vezi cu ochii si de a incheia ceva  probleme personale.
Prima tinta a fost Ranca, unde eu urma sa imi arat talentele in ale snowboarding-ului. V-ati prins cam pe unde bat si ce urmeaza?
De lene ne-am trezit pe la ore tarzii si am plecat spre munte cu masina. Personaje: eu + prietena, prieten (Mister R.) + sotie.
Echipament: 1 bucata masina personala, una pereche snowboard, una pereche booti snowboard, un set schiuri+clapar pentru fete (au aceiasi marime la clapari)
Cand am ajuns la partie, surpriza: zapada era, dar amenajari pauza. Teleski-ul nu mergea, partia nu era batatorita si din loc in loc mai vedeai petice de iarba. Va dati sema ca un mare schior, pardon, snowboarder ca mine nu se lasa induplecat de asa conditii vitrege, mai ales ca am experienta serioasa in datul cu placa, adica un total de doua zile de incercari, si doua saptamani de dormit pe burta de la esecul celor doua zile.
Dar dupa cum spuneam sunt un tip determinat si nu ma las cu una cu doua. Am luat placa in brate si am inceput sa urc pe jos pe partie. Cred ca am dat jos cate un kilogram la fiecare urcare, ca gafaiam de parca am pus un kilometru de autostrada. Si tot efortul asta pentru un sublim 5 minute de mers la vale si aterizari repetate in cap si in fund.
Tocmai ne pregateam sa plecam, cand vad impreuna cu R. ca a pornit teleskiul. Pe langa ca sunt un tip determinat, sunt si un zgarcit, pardon, econom notoriu. Am vazut ca teleskiul era de proba si ca lumea se datea pe el pe gratis, asa ca m-am hotarat sa fac cel mai greu lucru pe care il poate un placar incepator: sa invat sa ma urc pe teleski.
Cu R langa mine care era hotarat sa ma ajute, si inarmat cu perseverenta mea tipica, m-am hotarat sa incerc. M-am pus pe pozitii, cu placa legata doar de un picior, pe pozitie de start, si R in spatele meu imi dadea cablul de la teleski.
Am prins cablul hotarat cu o mana si am decolat. M-am oprit cu fata in zapada cam dupa 2 metri. M-am scuturat si am revenit pe pozitii. Am luat din nou cablul, m-am lasat tras cam 3 metri dupa care m-a invins gravitatia si am facut din nou cunostinta cu zapada. Dar de data asta eram mult mai insistent: am dat drumul de la cablul de teleschi abia dupa vreo 2 metri de tarat si rostogolit, moment in care am avut ocazia sa batatoresc bine zapada cu toate partile corpului meu.
Pe langa noi mai era un instructor de ski care se uita la noi si zambea pe sub mustata, iar dupa fiecare cadere spune: “E insistent baiatul”.
Asta e, inapoi pe pozitii (dupa cum am zis sunt un tip DETERMINAT)
Am mai incercat schema de vreo doua ori dupa care R s-a saturat sa vada cum musc din zapada asa ca s-a hotarat sa rectifice situatia, si sa imi mentina el echilibrul manual.
Cum as putea sa ma exprim. Eram ca Stan si Bran in Cascadorii rasului. Un tip mai scund pe la 60 de kile, cum il impinge la deal pe unul de 85 de Kile si 1,78 m inaltime , iar dupa ce ii da drumul evident cade ca un sac de cartofi. Era o imagine mirifica.
Deja si instructorul se saturase sa ma vada cum urc impins si cadeam in secunda in care eram lasat pe liber. Cred ca ii era mai mila de R decat de mine.
Dupa vreo 10 ture si limba de un cot afara, R a realizat ca ceva nu e tocmai in regula cu tehinca mea de urcare, asa ca s-a pus, si calm, mi-a legat ambele picioare de placa.
Dupa ce m-a legat, s-a hotarat sa isi menajeze splina, si sa nu mai depuna atata efort, asa ca m-a impins o perioada mai scurta. M-am pus pe pozitii, mi-a pus cablul in brate si a inceputa sa impinga:
“Gata mah??!!”
“Gata!!”
“Dau drumul??!!”
“Dai”
Miracol, nu am cazut!!! Ma indreptam vertiginos spre varf. Trecusem de punctul critic, si acuma urcam lejer, ca un profesionist. Am tras aer in piept de parca eram cel mai meserias de pe partie, doar ca partia era cam goala.
Jos la baza teleskiului, R statea si se uita usurat in sus.
“Unde e prietenul tau? S-a dat batut?!”, intreaba instructorul.
“Pe acolo pe sus pe undeva!”, ii confirma R succesul meu, mai mult usurat ca nu mai trebuie sa impinga.
“A reusit??!! Insistent e baiatul”
Vedeti … nu este imposibil!! Cu perseverenta reusiti orice. Copii, va trebuie doar ambitie, curaj, capul tare, si fundul batatorit!! Si nu cred ca am picat de mai mult de 20 de ori