E dimineata. Din statia de receptie suna o voce guturala. Plutonierul da jos cascheta si ridica statia:
“Plutonier Capsuna, prezent la datorie!! Sa traiti dom’ capitan”
Vocea de la capatul celalalt urla niste instructiuni in statie si inchide.
“Am inteles, sa traiti !!” spune plutonierul Capsuna si imediat isi pune cascheta pe cap, ia o tinuta impunatoare si se deplaseza la una dintre arterele principale care intra in oras.
Colegul de langa el, plutonierul Dorel, e tacut.
Ajung la artera cu pricina. Cu o miscare de Schumi’, Capsuna parcheaza Loganul din dotare de-a curmezisul strazii. Strada este acum blocata. Masinile curg de la iesirea din oras spre intersectie, unde cei doi plutonieri privesc alaiul de masini. Soferii intra in stare de panica, o ia fiecare pe unde apuca. Inainte e blocat, la dreapta nu mai e loc, inapoi nu se pot intoarce si la stanga nu stiu unde ajung. Se dezlantuie haosul. Culoarea somaforului nu mai conteaza. De ce sa conteze??!! Doar nu mai sunt toate 4 directii valabile. Coada de masini se lungeste. Cei din spate nu stiu ce se intampla. Incep claxoanele, virajele, depasirile ilegale.
Intre timp cei doi plutonieri se uita la intersectia ajunsa la al 5-lea nivel al infernului lui Dante, ridica cu o miscare delicata cascheta care ii arata chelia si cefa groasa,  si exclama exhaustiv:
“Mah, da’ ce aglomeratie e !!”