Dragii mei, zilele astea am fost bolnav. Totul a inceput in weekendul trecut dupa ce am fost la aniversarea lui Mister B.
Luni am vizitat doctorita, care mi-a recomandat cateva zile de odihna. Nefiind foarte multumit cu diagnosticul primit si tratamentul ineficient, deoarece prezentam niste simptome care nu voiau sa treaca, m-am hotarat sa fac o vizita la urgente.
Trebuie sa precizez ca urasc spitalele. Prefer sa merg la Judetean la urgente cand am o problema care nu e depistata rapid, deoarece acolo treburile se misca mai repede si analizele se fac pe loc: fara trimiteri, fara programari din cabinet in cabinet, fara adeverinte prea multe.
Am ajus acolo ca un caine lesinat, fara vlaga si cu urme de febra inca in mine. Evident doctorii se uitau la mine de parca eram un disperat caruia ii place sa stea in compania spitalelor. Pai e si normal, cui nu-i place sa faca vizite dese prin coridoarele spitalelor, sa stea la cozi interminabile si sa astepte sa fie bagat in seama.
In fine. A ajuns o asistenta la mine si, a inceput sa ma ia la intrebari, ce caut acolo, de ce am venit la ei, ce vreau de la ei. M-a aruncat pe un pat pe undeva si mi-a spus sa astept.
Am spus deja ca urasc spitalele??!! Nu conteaza, o mai spun odata.
A venit asistenta la mine si mi-a dat in mana un termomentru. L-am luat imediat si l-am bagat in gura(nu ma pricep la medicina). Asistenta a facut ochii mari si s-a rastit la mine:
“NU ACOLO!!! Sub brat”
Va dati seama ca restul zilei singurul lucru care imi zbura prin cap, e prin ce locuri sfinte a mai calatorit termometrul ala.
M-au trimis sa imi fac raze la plamani, dupa care s-a intors doctorul la mine cu o figura grava si mi-a spus:
“E mai grava situatia. Ai pneumonie interstitiala! Trebuie sa mergi la clinica de boli infectioase. Pregatim o ambulanta pentru tine”
Deja imi regretam vizita. Vedeam negru in fata ochilor
“Stiti domnu’ doctor, as putea sa merg si singur”
“Iti RECOMAND sa mergi cu ambulanta”
M-am comformat. Ce era sa fac? Am asteptat cuminte sa vina o ambulanta, dupa care am intrat in spate, impreuna cu inca o asistenta si un copil care parea mai grav ranit si care era transportat la spitalul de copii.
Cei care au mers cu mine in masina, mi-as spus cu totii ca sunt un sofer prost, adica, atunci cand sunt la volan conduc bruscat si repede. Ei bine dragii mei, eu sunt copil mic pe langa soferii de ambulanta. Nu era in graba ambulanta, nu avea sirenele pornite, dar multumeam cerurilor ca tot ce era in spate era bine legat de pereti. Cutii de prim ajutor, scaune cu rotile, targa si toate celelalte erau bine prinse, ca altfel, zburau peste tot.
Eu ma tineam de scaun ca de ultima mea speranta si sunt convins ca daca era vreo victima de accident legata de o targa in ambulanta, iesea cu mai multe oase rupte decat avea cand a intrat. Accelerari bruste pentru 50 de metri si apoi frane bruste.
Adevarul e ca nu eram eu neaparat un caz de dus cu ambulanta, dar doctorul a insistat sa merg asa ca sa fiu bagat in seama de cei de la clinica. Am sentimentul ca daca nu mergeam asa, eram trimis repede la plimbare.
Concluzia e ca stau acasa, in pat, piratez filme si ma plictisesc de moarte.
Oricum, noi sa fim sanatosi.