Dupa cum ziceam, am revenit la datorie. Am avut o vacanta frumoasa, in care m-am plimbat cu masina, m-am dat cu snowboard-ul, si am vizitat rude si prieteni.
Am observat o asemanare intre plimbatul cu masina si skiat. Mai precis, asemanarea nu consta in faptul ca te plimbi ci in faptul ca fac slalom printre gropi. Problema nu a constat numai in gropile in care intram cu durere in suflet, ci si faptul ca a venit iarna si am inceput sa infrunt intemperiile.
Prima surpriza pe care am avut-o a fost intre Hateg si Petrosani cand m-a surprins brusc viscolul. Dureroasa scena. Aveam vizibilitate doar de 2 metri. Stateam cu ochii cat cepele pe parbriz si ma chinuiam sa ma uit printre fulgii de zapada. Mai aveam 4 persoane in masina iar eu am ordonat sa fie liniste ca sa nu imi distraga atentia de la condus.
La un moment dat copilotul a avut o tentativa timida de a-mi atrage atentia:
“Auzi, nu ar fi bine sa ….”
“Shhhh … liniste, acuma ma concentrez, e nasolie treaba”, i-am taiat-o repede.
“Auzi, mah … sigur nu ….”, mai incearca el odata.
“Lasa-ma ma sa fiu atent, nu vezi ca nu se vede nici macar pe unde o duce drumul. Imediat dau in sant!!!”, il tai eu din nou.
“Poate ar fi o idee buna sa pornesti stergatoarele!”
Parca mi-a dat cu ceva in cap. Eu cum de nu m-am gandit la asta. Dintr-o data  vizibilitatea mea a mai crescut cu 5 metri.
A doua intamplare care am avut-o tine de efectul de turma. Ne-am decis sa urcam cu masinile pana la Ranca, ca sa ne dam un pic cu skiurile. Am fost avertizati ca se face coada mare, asa ca ne-am hotarat sa plecam devreme. Pe drum ne-au depasit toti meseriasii, cu scheme demne de Schumacher, pe serpentina plina de gheata de la Ranca. La un moment dat a trebuit sa oprim la distanta de aproape un kilometru de destinatia finala, pentru ca toti meseriasii dupa ce au gonit ca maniacii, s-au oprit sa puna lanturile. Foarte interesant era locul unde s-au oprit si cum. Aparent cineva a oprit pentru a-si pune lanturile, apoi cel din spatele lui, apoi unul cate unul s-au oprit considerand ca e un loc obligatoriu de popas, loc in care nu se mai putea opri nimeni fara sa blocheze drumul. Noi am ales sa mai continuam un pic, fara sa asteptam. Drumul l-am facut lejer fara lanturi fiindca eram foarte aproape de destinatie. Am gasit locuri de parcare lejer si am petrecut restul zilei acolo.
Dupa doua ore drumul era un calvar. Soferii erau nervosi, se striga, se injura si legea junglei stapanea drumul. Din fericire noi am fost adapostiti de problemele astea.
A treia intamplare a fost cand am pornit spre Parang. La intrarea in Lugoj, venind dinspre Buzias, e un pod nou construit cu patru benzi. Cand am ajuns la pod, am vazut o masina venind din sensul opus, care la un moment dat s-a intors la capatul podului si a luat-o pe contrasens. Am ramas consternati. Am inceput sa claxonam si sa semnalizam tot traficul care venea spre soferul buclucas. In timp ce ma minunam la ce l-ar fi putut poseda pe individ sa mearga pe contrasens pe pod ma puteam gandi doar la un banc pe care l-am auzit demult:
Un sofer merge pe autostrada. Dintr-o data sotia il suna la telefon si ii spune:
- Dragul meu, ai grija ca au anuntat la radio ca pe autostrada pe care mergi tu e un maniac care merge pe contrasens.
Panicat barbatul raspunde:
- Unul ??!!! Sunt suteeee !!!
Numai ca individul despre care vorbeam, a ajuns la capatul podului si a intors masina pornind tot pe contrasens. Unii nu invata niciodata