De sarbatori am fost in Oltenia sa imi vizitez viitorii socri. Nimic palpitant pana aici. Cel putin nu pana in ziua de Paste. Socrul meu este preot (ce sa fac, nimeni nu-i perfect) asa ca in noaptea de Inviere am petrecut cateva ore in biserica, macar asa de bun simt. M-am retras pe la 1 noaptea acasa, si am tras la aghioase / manat porcii la jir / sforait de tremura camera pana pe la ora 10 a doua zi.
Una dintre indeletnicirile socrului meu e crescutul animalelor, in special oi si capre. Avand in vedere ca a ajuns la o varsta in care nu mai poate face totul singur, a facut un pic de micro-management si a angajat un cioban la oi. Din cate am observat eu, ca sa fii cioban pe acolo iti trebuie unul din doua calificative: sa fii retard sau sa fii betiv. De multe ori se intampla sa fie ciobanul chiar supracalificat si sa aiba ambele calitati.
Cel care era prezent la momentul in care am fost eu pe acolo avea doar calificativul de retard. In seara de Inviere, omul a fost si el prezent in biserica, a aprins o lumanare si s-a holbat si el ca restul lumii la ce zicea popa (adica socru-miu).
A doua zi dimineata, cand am gasit si eu de cuviinta sa ma trezesc, lumea era in plina agitatie in jurul meu: ciobanul disparuse. Il cautau cu totii intr-una. Pana la urma l-au gasit, dar omul isi manifesta dezinteresul de a mai reveni la job-ul lui zilnic. In seara de Inviere aparent a pogorat lumina pe el si i-a dat de stire ca s-au facut fragii si murele la munte, asa ca o sa plece la munte. Fiind foarte hotarat si neavand cu ce sa il convinga, socru-miu s-a pus sa caute un inlocuitor, in timp ce eu impreuna cu soacra si inca un meserias imprumutat am plecat sa pastem oile. Uite asa am ajuns si eu :ciobanas la oi!!! Mandru in culmea dealului sezand rezemat de bota sfanta si privind agale cum pasc mioarele, sedeam si cugetam.
Printre cei care erau pe acolo ca sa ajute la pascut, spuneam mai inainte ca mai era si un “meserias”. Un adevarat exponent al rasei masculine, care stia tot ce misca si era expert la absolut orice meserie. Orice ii spuneai, el avea o parere mai buna si o idee mai strasnica. La un moment dat incepuse sa imi fie frica. Imi era rusine sa ii zic ca eu sunt programator ca poate ma trezeam cu o replica de genul:
“AAAA, din-ala eshti mah, pai stai sa iti explic eu alta smecherie cand aloci pointerii in C”
Am stat un pic cu acest geniu al ciberneticii moderne sa pastem mioarele pana cand a aparut si un cioban dispus sa isi ia in raspundere turma, cioban care, banuiesc ca ati ghicit, avea a doua calitate: era deja bine drojdit care isi tinea echilibrul intr-una din faimoasele pozitii ale lui Bruce Lee: mijlocul inainte, lasat bine pe spate, cautand chioras sticla si dand din maini ca apucatul, in timp ce-si incorda fiecare muschi din silueta.
Seara am mers din nou sa dau o mana de ajutor la stana, deoarece aveau sarcina de a face o mulsoare de oi si de a separa oile cu iezi de cele fara.
Aici a inceput distractia:
- numar total de persoane la stana: 7
- numar de sefi la stana: 3 (cel mai mare era meseriasul descris mai sus)
- numar de admiratori: 2
- numar de descumpaniti: 2 (din care faceam parte si eu)
- scopul misiunii: separat oi de capre, muls oi, marcat oi cu iezi
Distractia a inceput in momentul in care in tarc se aflau cei 3 sefi.
Era o discutie aprinsa intre ei despre modul in care se facea prima parte a sarcinii: separarea oilor de capre.
Seful numarul unu: striga la ceilalti doi sefi instructiuni: pe care sa o prinda cum sa o prinda si unde sa o duca.
Seful numarul doi: se tine bine de poarta ca sa nu o fure careva, sa nu se mai invarta stana cu el si cerea sa ii fie aduse oile ca el le tine bine pitite dupa poarta.
Seful numarul trei: a prins cu forta un berbec de coarne si tinea bine de el cu o mana, si cu alta mana in sold arata spre oile care ar trebui bagate.
Avand in vedere ca replicile mergeau de la unul la altul, prima persoana descumpanita (nu eu), a intrat si ea in tarc si a inceput sa alerge dupa oi. Insa imediat le dadea drumul, total comfuza, cand cineva spunea sa prinda o oaie si sa o bage in tarc, iar altcineva ii spunea ca nu e buna oaia, sau nu asa se prinde.
Eu am privit cu ochi de soim, am analizat situatia, si am tras concluzia ca sunt prea multi sefi si prea putini executanti, asa ca m-am bagat si eu sa ajut la executia jobului.
In timp ce restul lumii (cei doi spectatori, prin care si mandra-mea) se tineau cu mana de burta de la ras si ne faceau poze, cu gura pana la urechi, cei din tarc alergam ca disperatii dupa oi incercand sa le prindem de coarne (va garantez ca nu e asa de simplu cum suna).
Pana la urma, ne-am mai organizat un pic, mai ales ca fiecare sef cam avea la cine da ordine acuma, sau renuntase sa mai dea ordine si pana la urma am dus cu bine la capat sarcinile.
Pentru mine a fost o experienta interesanta (munca de camp pentru un sobolan de tastatura chiar e relaxare daca nu e facuta in exces), si am  prins multe lectii despre ce inseamna sa urmezi ordinele.
Apropos, daca vreti sa fiti ciobanasi la stana, cred ca socru-miu inca mai cauta