Dupa cum spuneam in ultimul post, mi-am inmatriculat prietena. O procedura destul de simpla (mai simpla decat in cazul unei masini) dar cu implicatii de mai mare durata.
In primul rand faci revizia (medicala) atat pentru tine cat si pentru viitoarea nevasta. Dupa asta tre sa semnezi un act prin care esti de acord sa te nenorocesti pe viata. Totul suna simplu, asa-i?
Nu stiu cum sunt altii la astfel de evenimente, dar eu parca eram in stare de soc. Mai ales cand prietenii apropiati veneau pe la mine sa ma intrebe:
“Bah, esti sigur ca vrei sa faci asta??!!”
Eu scoteam un zambet tamp si dadeam un “Ihi” destul de categoric.
Cu cateva minute inainte de a-mi da acordul, imi faceam vocalizele si exersam DA-ul ala sfasietor.
Cand am ajuns in fata persoanei de la starea civila, m-am trezit cu un alai de lume pe langa mine, prieteni, familie si colegi de lucru. O multime covarsitoare. Incepeam sa imi pun problema daca n-au gresit astia locatia si ei de fapt venisera la Mall sa vada un film. Dar mi-am dat seama repede care era motivul real al prezentei lor.
A inceput tanti de la cununie sa recite poezia, cu legarea pe viata … bla bla bla … si apoi a venit intrebarea pe care eu am auzit-o in felul urmator:
“Dom’le draga … de bunavoie si nesilit de nimeni … o iei??!!!”
Ce pana mea!!! Nesilit??!!! De cand au bagat ashtia clauza asta cu nesilit-ul ??!! Adica am voie sa ma razgandesc ??!! Noroc ca mi-am dat seama ca e nevasta langa mine si sunt in pericol de una dupa cap, asa ca am raspuns din instinct:
“Da!!”
Un DA asa de hotarat, asa de puternic si asa de rasunator, ca a rasunat toata sala si am auzit in spate cum prietenii mei se prapadeau de ras. Asta a fost momentul in care mi-am dat seama de motivul prezentei lor acolo. Sunt sadici!!! Au venit cu totii acolo sa vada cum sufar. Hah!!! Tzapa … am fost un zambet continuu … de’al dracu !!! Ma gandeam intr-una la bancuri si credeti-ma ca am destule bancuri in baza de date ca sa ma tina zambind pana la revelion!!!
Dupa chestiile obligatorii, adica semnaturi si din-astea, am trecut la partea a doua. Felicitarile primite de la colegi, condoleantele de la prieteni. Deja eram pe pilot automat la pupaturi, eram o adevarata masina de pupat obraji. Pana si Basescu ar fi invidios pe eficienta mea la obraji pupati pe minut.
Evident au fost si momentele comice, ca de exemplu cand socru-miu a inceput sa planga. Cum i-am vazut ochii rosii, am strigat instant:
“Fotograf, aici … repede!!!”
Parintele arata delicios cand da apa la soareci si nu puteam rata momentul.
Dupa astea au inceput sedintele foto, in care eu am incremenit cu un pahar de sampanie in mana in timp ce in jurul meu trecea toata lumea sa ne fotografieze. Apoi o mica sedinta foto in parc, in care Mr.T m-a pus ca pe maimutoi din pozitie in pozitie sa ma foteze. Astept pozele si o sa impart celor interesati, asa ca nu ezitati sa imi spuneti cine le doreste
Acuma stau relaxat si astept urmatoarea chestie organizatorica … adica nunta (din fericire am timp destul sa ma relaxez pana atunci ).