Mai stiti de la ce vine PTP??!! Sincer eu nu imi amintesc decat prescurtarile pe care le dadeam cand eram in clasa a VII-a la materia asta, adica: Pierderea Timpului de Pomana, Pierderea Timpului Pretios etc.
In schimb tin foarte bine minte in ce consta materia respectiva. Era o materie menita sa dezvolte talentele de barbati adevarati in tinerii acelei generatii.
Teoretic trebuia sa inveti sa tai lemn, sa dai cu ciocanul si sa te joci cu lipiciul.
Avand in vedere talentul meu nativ in a repara (a se citi distruge) chestiile de prin casa, este evident ca aceasta materie nu si-a indeplinit scopul in cazul meu. Daca stau bine sa ma gandesc, acuma imi dau seama si de ce s-a intamplat acest lucru.
Prima mea problema cand am fost elev la scoala erau evident finantele. Ca sa particip la orele de PTP trebuia sa am trusa de traforaj. Adica, un firiz, niste lite pentru el, placaj si lipici. Fetele in schimb se ocupau de cusut si alte lucruri… femeiesti.
Cand am primit pentru prima oara lista de necesitati pentru orele de PTP, mama a facut ochii mari, si cu simtul ei pragmatic evident, a inceput sa puna sub semnul intrebarii necesitatea acestori lucruri pentru a indeplini scopul orelor. Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca mama mea s-ar integra perfect printre unii manageri pe care i-am intalnit la inceputul si in decursul carierei mele, manageri care pun sub semnul intrebarii necesitatea unor lucruri excesiv de scumpe pentru a putea lucra, cum ar fi mouse si tastatura. Dar divaghez totusi. Cu diplomatia ei evidenta, mama mi-a pus aceiasi intrebare dezarmanta pe care mi-o pune intotdeauna:
“Da’ la ce-ti trebuie toate astea??!!”
Replica cu “Asa a zis doamna!!” nu a convins-o niciodata pe mama pe deplin, asa ca am trecut pe ofensiva cu o replica mai agresiva:
“Pai si ce vrei sa fac la orele alea??!!”
“Ceilalti copii ce fac?”
“Pai fetele fac macrame, si baietii fac lucruri cu setul de traforaj!!”
“Pai de ce nu ai zis asa scumpule!! Vezi ca la mine in sertar, am o andrea suplimentara si un ghem de macrame, hai ca te invat eu de la dai fum la fetele de la tine din clasa!!!”
WTF??!! Ei bine mama fiind o avida in arta de crosetat si facut macrameuri cu tot felul de modele, mi-a dat niste lectii excelente in arta andrelelor. Cred ca nu mai e nevoie sa intru in detalii. Un semestru intreg am facut macrame, spre rusinea mea, delectarea baietilor, si disperarea combinata cu gelozie a fetelor (eram totusi bun la asta).
Ce mi-au auzit urechile pe perioada aia numai eu stiu … dar din fericire nu imi mai amintesc, pentru ca am incercat cat de mult am putut sa imi reprim acele amintiri.
Din fericire totul a incetat in semestrul doi, cand printr-o tactica subversiva, am mers la tata si m-am “laudat” cu “opera” pe care am luat nota 10 la PTP. S-a prins si el ca ceva nu era in regula asa ca m-a rezolvat repede cu un set de traforaj. Din pacate se pare ca aveam prea putina experienta cu placajul, comparativ cu macrame-ul, si nu am mai luat note asa de bune. Ce pacat … macar daca o tineam inainte cu impletitul poate ajungeam si eu designer vestimentar, cu o carca de bani … pe de alta parte cine stie cum ar fi decurs viata mea amoroasa in conditiile alea si spre ce preferinte sexuale ar fi trebuit sa ma re-orientez. Asa ca, e muuuult mai bine ca m-am lasat din timp!!!