Am petrecut Revelionul in Brasov. M-am distrat de minune in seara de Revelion, dar am avut o serie de mici aventuri cat am fost acolo din care pe moment am sa povestesc doar una.
Am fost la un prieten (Mihai) care e de acolo si lucreaza in Germania in momentul acesta. Am ajuns acolo impreuna cu sotia si inca doua prietene si ne-am hotarat sa mergem in oras sa bem ceva. Avand in vedere ca eu eram soferul desemnat nu m-am atins de alcoale si i-am lasat pe restul sa se faca praf. Dupa ce am iesit din bar, pe la 12 noaptea Mihai ne propunem sa facem o plimbare romantica cu masina seara.
Am urcat in masina, eu sofer, sotia langa mine si Mihai cu cele doua fete in spate. M-a ghidat pe strazi frumos pana am ajus pe langa un parculet. Afara era un ger de crapau pietrele si o gheata ca abia te tineai pe picioare.
Mihai m-a ghidat frumos pe un drum care mergea prin parc, undeva pe versantul muntelui. Am mers cu masina usor si am inceput sa urcam. Era o priveliste superba. Zidul Brasovului se vedea foarte frumos din masina de pe straduta pe care urcam, deoarece eram un pic la inaltime, iar zidul era foarte bine luminat. La un moment dat ajung la o rascruce in drum in care un drum ducea mai sus pe versantul muntelui, iar celalalt duce jos pe langa zidul Brasovului asa ca am cerut lamuriri la ghidul nostru, care vrajea fetele pe bancheta din spate cu povestiri despre arhitectura orasului:
“Mihai, in ce directie??!!”
“Esti nebun, nu vezi ca in jos sunt trepte, tine-o tot inainte in sus!!”
Am continuat drumul pe panta muntelui. Pe dreapta aveam vale abrupta si se vedea superb zidul luminat, iar pe stanga aveam versantul muntelui. Am continuat sa conduc vreo 5 minute mergand usor, deoarece pe jos era plin de gheata. La un moment dat incepusem sa am ceva emotii, tinand cont ca aleea se facea tot mai ingusta, iar pe partea stanga erau tot mai multe banci. Nu am zis nimic, doar Mihai isi cunoaste orasul.
La un moment dat, brava noastra gazda isi dezlipeste ochii de pe fete si se uita la drum, si ma intreba:
“Auzi, dar noi ce cautam pe alea pietonala ??!!”
Am inghetat cu totii. Drumul ducea tot mai sus, iar loc de intoarcere nu era deloc. In plus fugeau rotile la masina ca pe patinoar. Prea multe optiuni nu aveam, asa ca am continuat sa merg in sus cu injuraturile de rigoare in speranta ca voi gasi un loc de intoarcere.
La un moment dat am ajuns la un zid de caramida vechi cu o arcada prin el. In spatele zidului insa nu vedeam mare lucru, asa ca l-am trimis pe Mihai sa investigheze, doar el ne-a bagat in situatia respectiva.
A iesit baiatul din masina si a disparut dupa zid. S-a intors dupa un minut sa ne comunice descoperirea:
“Mah, sunt doi intr-o masina aici dupa zid … si-o trag !!! Dar au zis ca se poate intoarce !!”
Am incremenit. Aparent bravul nostru Mihai, a vazut masina dupa zid, un Audi cu geamuri fumurii, in care nu era nimeni pe bancheta din fata, dar era ceva activitate pe bancheta din spate. A batut frumos la usa, si cei doi probabil crezand ca e politia au deschis usa:
“Nu va suparati, se poate intoarce masina aici??!!”
Ce puteau sa raspunda tinerii, se poate, normal ca se poate. Asa ca ghidat de Mihai m-am invartit cu masina in jurul fericitului cuplu, care probabil se simteau ca pe scena de la Teatrul National cand eu ma invarteam in jurul masinii lor cu farurile directionate direct spre patul lor conjugal. Imi imaginez ca totusi acest brusc aflux de atentie nu i-a incantat chiar asa de tare cat ne-am imaginat noi, si pana la urma am reusit sa intoarcem si sa iesim la liman.
Va las cu un ultim sfat: daca in jurul anului nou, va bate gandul sa mergeti cu iubita prin locuri romantice cu peisaje pitoresti in care sa va aratati spiritul romantic, va recomand cu caldura sa nu raspundeti la usa cand bat tot soiul de dementi care va cer informatii despre vreme si alte bazaconii, sa nu va bata gandul sa raspundeti. Ramaneti calmi, nu intrati in panica si ignorati complet curiosii!!!