Avem Auchan in Timisoara!!! Uraaa!!! Bine, vestea e mai veche, dar eu abia acuma am gasit timp sa imi scriu impresiile despre asta.
Am devenit un adevarat oras!! Am plecat in vacanta cu fratele meu si prietena lui si plimbandu-ne prin centrul orasului Tg. Jiu m-au intrebat:
“Mall nu este pe aici?”
Raspunsul meu le-a provocat tristete! Se vedea in ochii lor ca monumentele lui Brancusi si centrul orasului frumos decorat erau inutile fara un Mall. Prin urmare cred ca definitia orasului a devenit echivalenta cu existenta unui Mall prin prisma unor persoane. In fine, am divagat. Revin la interesul meu principal: Auchan. De fapt asta era punctul central care era de interes pentru sotia mea. Am luptat eroic si am rezistat tentatiei de a face o vizita Auchan-ului din prima zi. Stiam ce urma sa ma astepte: aglomeratie, inghesuiala, bataie pe produse. Am trecut totusi pe acolo pe la cateva zile dupa deschidere. M-a incantat la nebunie parcarea subterana. Din pacate lucrurile au devenit confuze cand mi-am dat seama ca soferii acestui iubit oras nu stiu semnificatia de sens unic, si nu concep existenta semnelor de circulatie in interiorul unei parcari. Lucrurile au devenit haotice: claxoane, circulat pe interzis, cu alte cuvinte, debandata completa. Din fericire in prima zi cand am vizitat locul am fost inspirat si am parcat aproape de iesire. Mai bine merg pe jos un pic decat sa fac ture cu masina pana gasesc un loc de parcare.
Si apoi am intrat in Auchan. O adevarata desfatare. Am avut acelasi feeling ca in Auchanul care l-am vizitat in Franta acum 4 ani. Pe vremea aia cautam ca bezmetecul sa cumpar o lingurita ca sa am cu ce manca un iaurt, si cum nu stiam cum se zice la lingurita pe franceza un singur cuvant imi zbura prin cap: lingurition, lingurition. Dar odata cu sentimentul acela de neputinta mi-am amintit si de frumosul sentiment care l-am avut cand mi-am luat, tot din Franta de la Auchan, prima mea geaca de piele. Eram si eu in sfarsit smecher, cu “giak di pieli, shi pumei” (prietenii stiu de ce).
Acuma, la fel ca si atunci, in timp ce ma holbam nehotarat pe rafturile pline de produse iar oamenii treceau pe langa mine si se imbranceau, ma incerca acelasi sentiment. Un sentiment puternic, care ma indemna sa iau cosul si sa il dau in capul primului cumparator care se impinge in mine. In timp ce nevasta-mea alerga sprintena printre rafturi alegand produsele si aruncandu-le in cos, eu eram in garda permanenta pregatit sa ma apar de hoardele navalitoare de entuziasti. Lupte adevarate se duceau la raionul de fructe unde ocazional cate un cantar ceda asaltului si ramanea fara hartie pentru tiparirea pretului. Atunci lucrurile degradau total. Cei care nu stiau cauza defectiunii se impingeau tot mai tare sa demonstreze ce de fapt cantarul merge. De fapt in opinia gloatei sigur cei ce stau primii la coada trag de timp si gresesc ceva elementar la cantarirea produselor. Intre timp la celelalte cantare lupta devenea si mai acerba.
Totusi am vazut si imbunatatiri in servicii. Trebuie sa recunosc ca am fost cu adevarat impresionat in momentul in care am ajuns la raionul de electronice. Tanara domnisoara responsabila cu clientii isi dorea din tot sufletul sa ma ajute sa imi aleg o placa de retea wireless. Incercam sa ii explic ca nu am nevoie de ajutor dar aparent figura mea indica ca habar n-am ce caut asa ca am lasat-o pe domnisoara sa imi spuna ce putere are antena de la placa respectiva. Dupa ce ma holbasem fara succes 10 minute la cutie fara sa gasesc masura respectiva urma sa fie interesant modul dansei de abordare a problemei. Domnisoara a inceput sa imi explice ca placa merge pe Win XP, pe Vista, ca functioneaza pe USB, mai precis imi recitea ce scria pe ambalaj. La figura care o aveam eu e posibil sa fi intuit ca nu stiu sa citesc, dar nu s-a uitat la mine cu mila, ci cu intelegere. Trebuie sa recunosc ca m-am amuzat un pic prinvind-o cum se chinuie sa imi gaseasca informatia de care aveam nevoie, dar am apreciat mult faptul ca se straduia cu adevarat.
Cand a venit momentul sa iesim sa platim la casa desi vocea din magazin se chinuia cu disperare sa ne informeze ca nu  este coada la casele de pe mijloc, la casele aflate la extremele magazinului era coada si razboi. Noi am avut o singura persoana in fata noastra.
M-a impresionat faptul ca au inceput comerciantii sa fie mai amabili si mai dornici sa ajute cumparatorul. E un pas in directia buna. Acuma mai ramane sa mai lucram la mentalitatea cumparatorilor.