Am fost mereu un susţinător al ideii de schimbare în România. Am considerat că dacă ne plângem cu toţii ca bezmeticii, fără să facem ceva, nu vom reuşi niciodată să schimbam cevă.
Acum ceva vreme am avut unul din acele momente în care am fost pus faţă în faţă cu una din mizeriile tipice româneşti.
Dupa distracţia avută cu Mr. T la Buziaş, pe drumul de la întoarcere am avut nefericirea să am un mic accident. Se circula în coloană, iar undeva în faţă cineva a pus o frână bruscă. Am frânat şi eu brusc şi m-am oprit la aproximativ un centimetru distanţă de cârligul celui din faţa mea. Cel din spatele meu însă nu a fost asa de norocos, si s-a oprit direct în mine.
Am sunat la 112, şi în 15 minute a ajuns un echipaj de poliţie la faţa locului pentru estimări. Sumarul pagubelor notat de politie.
La mine:
- una bucată bară spate îndoită
- una bucată far spate spart
- bara faţă zgâriată
La vinovat
- una bucată bară faţă căzută pe jos
- una bucată radiator spart
- maşina imobilizată
La volanul maşinii care a intrat în mine era un puşti de 20 de ani. Era împreună cu familia. Probabil tatăl l-a lăsat să conducă maşina, iar acuma admira capodopera facută de junior. Aveau asigurare, iar eu eram cât se poate de relaxat. La urma urmei, de aia plătim asigurări, ca să nu ne îmbolnăvim de nervi când facem vreo nenorocire.
În urma impactului maşina mea a fost împinsă până am zgâriat un pic bara din faţa în cârligul celui din faţa mea. Tipul din fata mea neavând nici o problemă a plecat repede. Nu prea avea de gând să trateze cu poliţia.
Mi-am dat întâlnire a doua zi la poliţie cu puştiul care m-a lovit. Am mers la agentul constatator, a notat toate datele, toate pagubele, inclusiv zgârietura la bara din faţă.
Distracţia a început când am ajuns la asigurator (la Unita). Individul s-a uitat pe procesul verbal, s-a uitat la masina, şi mi-a spus că repară tot dar pentru bara din faţă nu aproba revopsirea. Am ramas mască.
“Păi de ce??!!”
“Pentru că în procesul verbal trebuia să scrie în cine v-aţi lovit şi cum. Ei trebui sa marcheze numarul de înmatriculare al celui în care aţi intrat cu masina, pentru a investiga şi pagubele acestuia”
“Cel din fata mea a plecat repede, şi pagube nu a avut. Nu avea motive să rămână!!”
“Trebuia să îi luaţi numărul. Eu nu vă revopsesc bara!!”
“Şi daca merg la poliţie şi modific procesul verbal ca să descrie incidentul complet?!”
“Poţi să mergi dacă vrei, dar iţi zic eu ca nu o să modifice nimic!!”
Am plecat înapoi la poliţie, şi am mers la agentul constatator să îi explic problema.
“Nu vă modific procesul verbal !!”
“De ce?!”
“Trebuia să veniţi cu cel în care aţi intrat!”
“Si vreţi sa spuneţi ca nu exista termenul de persoană neidentificată??!! Dacă intram într-un pom, trebuia să îl aduc la poliţie să dea declaraţie?”
“Nu vă modific procesul verbal!!”
Am plecat nervos si dezamăgit. M-am plimbat 5 minute pe coridor, m-am liniştit şi am intrat înapoi. Am încercat să îl iau cu frumosul. Nu a vrut. Începeam să fac spume. Vedeam roşu în faţa ochilor. Dintr-o dată m-am calmat, am intrat într-o stare relaxata, am coborat un etaj şi am sunat la birouri la interfon.
Mi-a raspuns o voce de tanti din partea cealaltă:
“Bună ziua!”
“Bună ziua, aş vrea să depun o plângere!”
“Ultima uşă pe dreapta!”
Îmi deschide uşa de la interfon şi ajung într-o sală în care o domnişoară amabilă stătea la un birou.
“Bună ziua, cu ce vă pot ajuta?”
“Bună ziua, am venit sa depun o plângere!”
“Sigur, care este problema?”
“Vreau să depun o plângere împotriva ofiţerului de la accidente uşoare de la etajul 2!”
Pauză. Ochii ei s-au mărit. Era şocată şi nu ştia ce să facă. Tocmai în momentul acela a trecut cineva pe lânga ea, care părea sa fie de un rang superior. S-a oprit să vadă care e problema, şi am început să îi explic situaţia.
A ascultat atent, uşor încurcat de situaţie, apoi a pus mâna pe telefon şi a sunat la tipul de la etajul 2.
“Bună, am un baiat aici care vrea sa depună o plângere … Da … Trece-i în dosar ce are nevoie ca să se descurce el cu asiguratorul, să nu ajunga plângerea la dosar!!”
M-au trimis înapoi la ofiţerul de sus care nu a mai scos un cuvânt. L-am pus să îmi scrie tot ce aveam nevoie, să semneze, să ştampileze. Nu a protestat deloc.
Am plecat satisfacut spre asigurator care nu întelegea ce se întamplă.
“Dar … nu avea voie!!”
“De ce să nu aiba voie??!!”
“Păi …”
“Domnule, verifică ce scrie în proces. E complet cum ai spus că ai nevoie? Fă-mi dosarul, şi plec la service”
Asiguratorul scotea flăcări pe nări. Era clar o situaţie care nu îi convenea. S-a supus, şi a completat tot ce trebuia. Mi-am rezolvat maşina fără nici un alt incident.
Din chestia asta am învaţat un singur lucru: daca vrem să schimbam ceva în ţara asta, schimbarea trebuie să inceapă de la noi, iar dacă sistemul e stricat, faceţi tot ce puteţi să îl corectaţi.